O cauză rara de hemoptizie

      Hemoptizia este definită ca eliminarea de sânge, provenit din căile aeriene subglotice, prin cavitatea bucală.

      De obicei, în prezența hemoptiziei, primele diagnostice pe care le luăm în considerare sunt: tuberculoza pulmonară, tumorile bronho-pulmonare maligne, bronsiectazia, pneumonia, gripa complicată.

      O serie întreagă de alte afecțiuni se manifestă și prin acest simptom: stenoza mitrala strânsă, edemul pulmonar acut, infarctul pulmonar, dilatații bronșice, traumatisme toracice, sindroame hemoragipare, boli autoimune (granulomatoza Wegener, sdr.Goodpasture), complicații ale tratamentului cu anticoagulante orale sau injectabile.

      Hemoptizia apărută la un tânăr de 26 de ani, după o infecție respiratorie tratată cu Tavanic, a fost considerată, pe baza simptomatologiei și a investigatiilor de laborator, ca făcând parte din tabloul tuberculozei pulmonare.

      Pacientul era fumător (de 10 ani, câte 20 țigarete/zi) și lucrase în mediu toxic, la o vopsitorie auto, până în momentul declanșării bolii.

      Debutul a fost brusc, cu febră, cefalee, obstrucție nazală  și tuse iritativa, care a devenit, ulterior, productivă.

      Pacientul s-a tratat simptomatic (timp de 3-4 zile), apoi cu Tavanic încă 7 zile. Simptomatologia s-a ameliorat, dar după a-6-a zi de tratament cu Tavanic, expectorația devine sanghinolenta.

     Se adresează medicului de familie, care îi recomandă consult de specialitate.
     În urma examenului medical este internat pe sectia Pneumoftiziologie și începe schema de tratament cu tuberculostatice pe care o urmează timp de 3 zile.

      Radiografia pulmonară este normală, examenul microscopic din 3 probe de sputa-negativ pentru bacil Koch, IDR la tuberculina (la 72h) negativă.
Cultura din spută era în lucru, dezvoltarea coloniilor necesitând până la 60 zile.

     Examenul microscopic este o metodă de diagnostic ieftina și rapidă (necesită 1-2 ore), dar puțin sensibila: pragul pozitivitatii necesită existența a 5000-10.000 bacili/ml spută.

      Cultura pe mediul Lowenstein-Jensen este o metodea foarte sensibilă, pragul pozitivitatii fiind de 10-100 bacili/ml spută. Reprezintă metoda de referință pentru izolarea BK.

      În timpul internării apar edeme palpebrale, care se extind la față, membre superioare, torace, abdomen și organe genitale externe, însoțite de oligurie și hematurie.

      Medicul de salon decide întreruperea tratamentului cu tuberculostatice și transferul către o clinică de nefrologie.

      La preluare, pacientul avea o stare generala influențată, cu paloare sclero-tegumentara accentuată, edem generalizat (alb, moale, pufos), tahipnee. Tusea sporadica era însoțită de o spută sanghinolenta, în cantitate mică.

      TA avea o valoare de 150/85 mmHg, frecventa cardiaca de 64-70/min, SaO2 = 97-98%, glicemie 124 mg/dl; era afebril.

      Acuza stare de oboseală, cefalee difuză și jenă precordiala. Fiecare episod de tuse era provocat, după cum declara pacientul, de o senzație de "gadilitura" și căldură în faringe. Urma, apoi, tusea însoțită de exteriorizarea unei spute de culoare roșie, cu bule de aer.

      Pe sonda urinară și în punga de colectare urina era hipercromă, diureza pe 24 ore fiind de ~600 ml.

      Canularea venelor de pe fața dorsală a mâinii s-a făcut cu greutate, din cauza edemului accentuat.
       Pe o linie s-a administrat ser glucozat tamponat cu insulină, iar pe cealaltă ser fiziologic și furosemid, ambele pentru corectarea hiperpotasemiei și stimularea diurezei.

       A fost transferat la o clinică de nefrologie, unde, după investigații suplimentare i s-a stabilit diagnosticul de sdr. Goodpasture (sdr. pulmono-renal sau boala cu anticorpi anti membrană bazala glomerulara).

     Sdr. Goodpadture ste o boală autoimună rara, în care organismul produce anticorpi (de tip IgG) împotriva proteinelor de tip colagen, substanță conținută atât în alveolele pulmonare, cât și în glomerulii renali.

      Boala este mai frecventa la bărbați, cu vârsta cuprinsă între 20-30 ani și la cei peste 60 ani.

      Există o predispoziție genetică, la care se adaugă prezența unor factori favorizanți:

- expunerea la pesticide și ierbicide

- expunerea la fumul de țigară

- infecțiile virale

- inhalarea de cocaina

      Anticorpii sunt produși pe o perioadă scurtă de timp (câteva săptămâni până la 2 ani). Când producția de anticorpi se oprește, pacientul nu mai are simptome pulmonare, însă poate persista deteriorarea funcției renale.

     Mai puțin de 30% dintre pacienți au nevoie de dializă pe termen lung.

     Tratamentul constă in:

1. Antiinflamatoare : Prednison, Ciclofosfamida, etc.
2. Plasmafereza
3. Dializă în cazurile grave
4. Transplant în cazul deteriorării ireversibile a funcției renale
5. Tratamentul anemiei și hipertensiunii arteriale