Un caz de soc termic (caloric)
Femeie în vârstă de 68 ani, găsită de către familie în cada plina cu apă fierbinte, în stare de inconștiență.
Pacienta nu este cunoscută cu afecțiuni cardiace, respiratorii sau neurologice.
Familia apreciază că a stat în apa fierbinte aproximativ 30-45 minute, fără să poată da detalii privind temperatura acesteia.
La sosirea noastră pacienta era scoasă din mediu și întinsă pe hol. Era inconștientă, cu o respirație accelerată și zgomotoasă, cu tegumente de culoare roșie - violacee, mai intensa la nivelul extremității cefalice; fără semne de deficit neurologic, pupile egale.
Temperatura centrala 41,5 gr. C, polipnee, frecventa cardiaca 204/min, puls periferic 176 / min, TA = 135/86 mmHg, glicemie 144 mg/ dl.
La aceasta frecventa cardiaca, analiza traseului EKG nu poate fi realizată cu precizie.
Pacienta întrunește criteriile șocului termic:
1. Hipertermia
2. Disfuncția SNC: stare comatoasă, tahicardie și hiperventilatie.
Prioritatea este accesul venos periferic (2 linii), pentru a facilita administrarea antiartmicelor și pentru aport lichidian, precum și măsuri de scădere a temperaturii și oxigenoterapie.
Pacienta răspunde favorabil la administrarea de antiaritmice, frecventa cardiaca scade, la fel și la administrarea de volum: ser Ringer și ser fiziologic.
Concomitent cu aceste măsuri, se urmărește transferul rapid de căldură din centru spre tegumente, proces care este ușurat de vasodilatația cutanată.
Am aplicat pungi de gheață axilar și inghinal, cu scopul de a scădea temperatura local.
Pentru a contracara vasoconstricția, pacienta a fost expusă la un curent de aer cald imediat ce a fost transportata în ambulanță.
În mod ideal temperatura se scade cu aproximativ 0,2 gr.C/minut, până la valoarea de 39 gr C.
La atingerea temperaturii de 39 gr C metodele de răcire se întrerup pentru a nu determina hipotermie iatrogena.
Nu există medicamente a căror eficienta să fie dovedită în cazul șocului termic: antitermicele și AINS pot agrava afectarea hepatică, renală și favorizează apariția aparitia tulburărilor de coagulare.
Pacienta noastră a fost predata în UPU cu o temperatura centrala de 39,7 gr. C, o frecventa cardiaca de 92 / min și o TA = 115/72, având o SaO2 = 97%, menținându-se același GCS = 11.
Pacienta a fost investigată, inclusiv prin examen CT, acesta evidențiind edem cerebral difuz.
Într-un interval de aproximativ 3-4 ore pacienta recuperează din punct de vedere neurologic, devenind progresiv agitata, ceea ce a necesitat sedare în vederea examinării CT, ulterior devenind confuză, cu o amnezie tranzitorie, reușind foarte greu sa-și recunoască membrii familiei.
După redobândirea stării de conștientă, pacienta a cerut apa, semn ca deshidratarea încă exista, fiind o consecință a pierderilor mari prin respirație și si transpirație.
A fost internată pe secția de Neurologie pentru investigații suplimentare și tratament.
Complicatiile șocului termic:
- Leziunile cerebrale reziduale apar la 20 % dintre pacienți și sunt asociate cu creșterea mortalității.
- Recidiva, care poate surveni oricând, până la 3 săptămâni de la evenimentul inițial.
Nu este clar încă motivul pentru care, în aceleași condiții de temperatura, unii fac o formă ușoară de boală, iar alții fac șoc termic.
Se presupune că blocarea sintezei proteinelor "heat shock" face celulele foarte sensibile la un grad minim de stress termic.
- Insuficiență renală acuta
- Insuficiență respiratorie acuta
- Disfuncția miocardica (hipotensiune arterială, tulburări de ritm), hepatica, ischemie intestinala
-Hemoragice: coagulare intravasculara diseminata.
Inițierea șocului termic coincide cu activarea coagulării. Leziunile celulelor endoteliale și tromboza difuză microvasculara sunt caracteristici principale ale șocului termic.
- Rabdomioliza apare în cazul șocului termic determinat de efortul fizic prelungit.
- Disfuncția multipla de organe, care poate apărea chiar în condițiile normalizarii temperaturii corporale.
Factorii predispozanți sunt :
1. Varstele extreme: copii și vârstnicii la care procesul de termoreglare este deficitar.
2. Deshidratarea
3. Afecțiunile cardiace, respiratorii, renale și metabolice
4. Etilismul cronic
5. Efortul fizic prelungit: maratonisti, militari, muncitori care lucrează la temperaturi ridicate.
6. Expunerea prelungită la căldură excesivă uscata sau umeda
7. Consumul de droguri: amfetamine, cocaina
Evoluție:
- depinde de pacient
- este posibila revenirea completa, dar timp de 3 - 21 zile persistă o instabilitate a temperaturii corporale, cu posibilitatea unei noi creșteri a acesteia.
- pot apare sechele neurologice în condițiile comei prelungite
Pacienta nu este cunoscută cu afecțiuni cardiace, respiratorii sau neurologice.
Familia apreciază că a stat în apa fierbinte aproximativ 30-45 minute, fără să poată da detalii privind temperatura acesteia.
La sosirea noastră pacienta era scoasă din mediu și întinsă pe hol. Era inconștientă, cu o respirație accelerată și zgomotoasă, cu tegumente de culoare roșie - violacee, mai intensa la nivelul extremității cefalice; fără semne de deficit neurologic, pupile egale.
Temperatura centrala 41,5 gr. C, polipnee, frecventa cardiaca 204/min, puls periferic 176 / min, TA = 135/86 mmHg, glicemie 144 mg/ dl.
La aceasta frecventa cardiaca, analiza traseului EKG nu poate fi realizată cu precizie.
Pacienta întrunește criteriile șocului termic:
1. Hipertermia
2. Disfuncția SNC: stare comatoasă, tahicardie și hiperventilatie.
Prioritatea este accesul venos periferic (2 linii), pentru a facilita administrarea antiartmicelor și pentru aport lichidian, precum și măsuri de scădere a temperaturii și oxigenoterapie.
Pacienta răspunde favorabil la administrarea de antiaritmice, frecventa cardiaca scade, la fel și la administrarea de volum: ser Ringer și ser fiziologic.
Concomitent cu aceste măsuri, se urmărește transferul rapid de căldură din centru spre tegumente, proces care este ușurat de vasodilatația cutanată.
Am aplicat pungi de gheață axilar și inghinal, cu scopul de a scădea temperatura local.
Pentru a contracara vasoconstricția, pacienta a fost expusă la un curent de aer cald imediat ce a fost transportata în ambulanță.
În mod ideal temperatura se scade cu aproximativ 0,2 gr.C/minut, până la valoarea de 39 gr C.
La atingerea temperaturii de 39 gr C metodele de răcire se întrerup pentru a nu determina hipotermie iatrogena.
Nu există medicamente a căror eficienta să fie dovedită în cazul șocului termic: antitermicele și AINS pot agrava afectarea hepatică, renală și favorizează apariția aparitia tulburărilor de coagulare.
Pacienta noastră a fost predata în UPU cu o temperatura centrala de 39,7 gr. C, o frecventa cardiaca de 92 / min și o TA = 115/72, având o SaO2 = 97%, menținându-se același GCS = 11.
Pacienta a fost investigată, inclusiv prin examen CT, acesta evidențiind edem cerebral difuz.
Într-un interval de aproximativ 3-4 ore pacienta recuperează din punct de vedere neurologic, devenind progresiv agitata, ceea ce a necesitat sedare în vederea examinării CT, ulterior devenind confuză, cu o amnezie tranzitorie, reușind foarte greu sa-și recunoască membrii familiei.
După redobândirea stării de conștientă, pacienta a cerut apa, semn ca deshidratarea încă exista, fiind o consecință a pierderilor mari prin respirație și si transpirație.
A fost internată pe secția de Neurologie pentru investigații suplimentare și tratament.
Complicatiile șocului termic:
- Leziunile cerebrale reziduale apar la 20 % dintre pacienți și sunt asociate cu creșterea mortalității.
- Recidiva, care poate surveni oricând, până la 3 săptămâni de la evenimentul inițial.
Nu este clar încă motivul pentru care, în aceleași condiții de temperatura, unii fac o formă ușoară de boală, iar alții fac șoc termic.
Se presupune că blocarea sintezei proteinelor "heat shock" face celulele foarte sensibile la un grad minim de stress termic.
- Insuficiență renală acuta
- Insuficiență respiratorie acuta
- Disfuncția miocardica (hipotensiune arterială, tulburări de ritm), hepatica, ischemie intestinala
-Hemoragice: coagulare intravasculara diseminata.
Inițierea șocului termic coincide cu activarea coagulării. Leziunile celulelor endoteliale și tromboza difuză microvasculara sunt caracteristici principale ale șocului termic.
- Rabdomioliza apare în cazul șocului termic determinat de efortul fizic prelungit.
- Disfuncția multipla de organe, care poate apărea chiar în condițiile normalizarii temperaturii corporale.
Factorii predispozanți sunt :
1. Varstele extreme: copii și vârstnicii la care procesul de termoreglare este deficitar.
2. Deshidratarea
3. Afecțiunile cardiace, respiratorii, renale și metabolice
4. Etilismul cronic
5. Efortul fizic prelungit: maratonisti, militari, muncitori care lucrează la temperaturi ridicate.
6. Expunerea prelungită la căldură excesivă uscata sau umeda
7. Consumul de droguri: amfetamine, cocaina
Evoluție:
- depinde de pacient
- este posibila revenirea completa, dar timp de 3 - 21 zile persistă o instabilitate a temperaturii corporale, cu posibilitatea unei noi creșteri a acesteia.
- pot apare sechele neurologice în condițiile comei prelungite
