Pneumotoraxul
Pneumotoraxul este dat de prezența aerului între cele două foițe pleurale unde, în mod normal,este vid.
Pneumotoraxul poate apărea spontan, post traumatic sau poate fi realizat cu scop terapeutic
Pneumotoraxul deschis, cu traumatopnee și cel sufocant fac parte dintre cele 6 traumatisme toracice cu risc rapid letal, alături de:
- obstrucția de căi respiratorii
- voletul costal
- hemotoraxul masiv
- tamponada cardiacă
A. Pneumotoraxul deschis
De cele mai multe ori pneumotoraxul traumatic (deschis) poate fi "semnalizat" de prezența unei plagi penetrante mari (prin înjunghiere), din care se exteriorizeaza un sânge aerat, spumos.
În inspir, aerul pătrunde cu zgomot în torace, iar în expir este evacuat la exterior, ceea ce duce, în timp, la acumularea acestuia și colabarea plămânului afectat.
Pacientul devine dispneic și cianotic.
La examenul obiectiv se observă abolirea murmurului vezicular și hipersonoritate pe hemitoracele afectat.
Ca regulă, NU se scoate cuțitul, săgeata, sabia, șurubelnița, etc. dintr-o plagă înjunghiată, deoarece există riscul de a accentua sângerarea și de a crea noi leziuni.
Instrumentul care a cauzat plaga trebuie "fixat" de jur împrejur cu comprese și benzi de romplast, care să împiedice atât mișcările de lateralitate, cât și pătrunderea în profunzime a obiectului care a produs plaga.
În cazul în care, cuțitul, șurubelnița, etc. a fost scoasă din plagă, este necesară acoperirea acesteia cu un pansament, fixat cu romplast, doar pe trei laturi.
Măsurile terapeutice avansate constau în debridarea și sutura defectului parietal, drenajul cavității pleurale, dar nu prin leziunea traumatica.
B. Pneumotoraxul sufocant (cu supapă)
În acest caz, aerul pătrunde în cavitatea pleurala în inspir și nu poate ieși în expir.
Starea pacientului se agravează rapid, iar tabloul clinic este a unui pacient intens dispneic, cianotic, agitat, uneori confuz din cauza hipoxiei cerebrale.
Examenul obiectiv releva hipersonoritate la percuție și absența murmurului vezicular la auscultatia hemitoracelui afectat, hipotensiune și jugulare turgescente, deviația traheei de partea opusă, semne de emfizem subcutanat.
Tratamentul pneumotoraxului sufocant constă în:
1. Decompresia imediată prin punctie cu o branula de calibru mare (14-18 G), în sp.2 i. c. pe linia medio-claviculara, pe partea toracelui afectat.
Această manevră poate fi realizată și în prespital și este indicată în cazul lipsei pulsului radial, a pierderii stării de conștientă și instalării cianozei generalizate.
2. Drenaj toracic (pleurotomia), realizat de către chirurg, în sp. 4-5 i.c. pe linia axilara medie a hemitoracelui afectat.
3. Toracotomie: în cazul pierderilor mari de aer și dacă la examenul radiologic se constată lipsa reexpansiunii plămânului.
Sursa: prezentare PP"Managementul
traumatismelor toracelui" - S.L. Univ. Dr. Valentin Calu
Pneumotoraxul poate apărea spontan, post traumatic sau poate fi realizat cu scop terapeutic
Pneumotoraxul deschis, cu traumatopnee și cel sufocant fac parte dintre cele 6 traumatisme toracice cu risc rapid letal, alături de:
- obstrucția de căi respiratorii
- voletul costal
- hemotoraxul masiv
- tamponada cardiacă
 | ||||||
| Foto S.L. Univ. Dr. Valentin Calu, Clinica de Chirurgie Elias U.M.F. Carol Davila Bucuresti |
A. Pneumotoraxul deschis
De cele mai multe ori pneumotoraxul traumatic (deschis) poate fi "semnalizat" de prezența unei plagi penetrante mari (prin înjunghiere), din care se exteriorizeaza un sânge aerat, spumos.
Pacientul devine dispneic și cianotic.
La examenul obiectiv se observă abolirea murmurului vezicular și hipersonoritate pe hemitoracele afectat.
Ca regulă, NU se scoate cuțitul, săgeata, sabia, șurubelnița, etc. dintr-o plagă înjunghiată, deoarece există riscul de a accentua sângerarea și de a crea noi leziuni.
Instrumentul care a cauzat plaga trebuie "fixat" de jur împrejur cu comprese și benzi de romplast, care să împiedice atât mișcările de lateralitate, cât și pătrunderea în profunzime a obiectului care a produs plaga.
În cazul în care, cuțitul, șurubelnița, etc. a fost scoasă din plagă, este necesară acoperirea acesteia cu un pansament, fixat cu romplast, doar pe trei laturi.
Măsurile terapeutice avansate constau în debridarea și sutura defectului parietal, drenajul cavității pleurale, dar nu prin leziunea traumatica.
B. Pneumotoraxul sufocant (cu supapă)
În acest caz, aerul pătrunde în cavitatea pleurala în inspir și nu poate ieși în expir.
Starea pacientului se agravează rapid, iar tabloul clinic este a unui pacient intens dispneic, cianotic, agitat, uneori confuz din cauza hipoxiei cerebrale.
Examenul obiectiv releva hipersonoritate la percuție și absența murmurului vezicular la auscultatia hemitoracelui afectat, hipotensiune și jugulare turgescente, deviația traheei de partea opusă, semne de emfizem subcutanat.
Tratamentul pneumotoraxului sufocant constă în:
1. Decompresia imediată prin punctie cu o branula de calibru mare (14-18 G), în sp.2 i. c. pe linia medio-claviculara, pe partea toracelui afectat.
Această manevră poate fi realizată și în prespital și este indicată în cazul lipsei pulsului radial, a pierderii stării de conștientă și instalării cianozei generalizate.
2. Drenaj toracic (pleurotomia), realizat de către chirurg, în sp. 4-5 i.c. pe linia axilara medie a hemitoracelui afectat.
3. Toracotomie: în cazul pierderilor mari de aer și dacă la examenul radiologic se constată lipsa reexpansiunii plămânului.
Sursa: prezentare PP"Managementul
traumatismelor toracelui" - S.L. Univ. Dr. Valentin Calu
