Infarct miocardic subacut și tahicardie ventriculara
Durerea toracică anterioară, cu caracter progresiv, a apărut la un bărbat de 50 ani, în urmă cu 2 zile și a fost tratată cu antialgice obișnuite.
Pacientul nu prezintă antecedente personale patologice, are o constituție astenică, fumează ocazional și consumă 1-2 cafele pe zi. Are, în schimb, o activitate fizică intensa și susținută, zilnic, deoarece lucrează în agricultură și ca tăietor de lemne.
Este adus la camera de gardă a unui spital municipal, de către familie, iar de aici este transferat de către o ambulanță cu medic la spitalul județean.
Am găsit un pacient agitat, transpirat, dispneic și extrem de anxios. Anamneza a fost dificil de realizat, la momentul sosirii noastre, vorbitul reprezentând un efort deosebit pentru acesta.
Ascultația cordului a evidențiat zgomote cardiace ritmice, cu o frecvență foarte mare, care nu permitea numărarea. Pulsul periferic era slab, pacientul fiind rece și cianotic în perferie, cu o transpirație profuza.
Pe EKG se observă complexe cu aspect sinusoidal, care se succed cu o frecvență inițială de 285/min. Tensiunea arterială nu este măsurabila din cauza valorilor foarte mici.
Valoarea scăzuta a TA, vasoconstricția periferica, extremitățile reci și cianotice, alături de alterarea statusului mental (efect al hipoperfuziei cerebrale) sunt semne de șoc, în cazul acesta cardiogen.
Pacientul avea o linie venoasă periferica pe care i se administra,în jet, ser fiziologic 500 ml, la care era adăugată o fiola de Amiodarona. Frecvența cardiacă a scăzut până la 252/min și pentru scurt timp, așa cum se observă pe Ekg, se instalează câteva complexe QRS în aparență normale, care pot semnifica "bătăi de captură"(elemente care confirmă diagnosticul de tahicardie ventriculara). Starea pacientului se menține în continuare critică.
Am considerat ca trebuie sa-l stabilizam înaintea transportului și am întrerupt perfuzia, pentru a-i administra antiaritmice intr-un mod mai controlat, pe injectomat (2 fiole de Amiodarona în 50 ml ser glucozat).
După administrarea a jumătate din cantitatea din seringa frecvența cardiacă a scăzut, instalindu-se un ritm sinusal, cu o frecventa de129/min. Măsurarea tensiunii arteriale a arătat o valoare de 86/60 mmHg.
Surpriza a fost apariția, pe monitor, a unui aspect qs în D2, D3 și aVF și V1.
În derivatiile D1,V2-V6 apare subdenivelare ST și unda R înaltă în V2, V3. Aceste modificări sunt specifice infarctului miocardic infero-posterior.
S-a realizat dublă antiagregare plachetara cu Aspirină și Clopidogrel și terapia durerii cu Metamizol.
La predare, pacientul avea o TA = 116/72 mmHg, o frecvență cardiaca de 110-120/min și o stare generală vizibil îmbunătățită.
Pacientul nu prezintă antecedente personale patologice, are o constituție astenică, fumează ocazional și consumă 1-2 cafele pe zi. Are, în schimb, o activitate fizică intensa și susținută, zilnic, deoarece lucrează în agricultură și ca tăietor de lemne.
Este adus la camera de gardă a unui spital municipal, de către familie, iar de aici este transferat de către o ambulanță cu medic la spitalul județean.
Am găsit un pacient agitat, transpirat, dispneic și extrem de anxios. Anamneza a fost dificil de realizat, la momentul sosirii noastre, vorbitul reprezentând un efort deosebit pentru acesta.
Ascultația cordului a evidențiat zgomote cardiace ritmice, cu o frecvență foarte mare, care nu permitea numărarea. Pulsul periferic era slab, pacientul fiind rece și cianotic în perferie, cu o transpirație profuza.
Pe EKG se observă complexe cu aspect sinusoidal, care se succed cu o frecvență inițială de 285/min. Tensiunea arterială nu este măsurabila din cauza valorilor foarte mici.
Valoarea scăzuta a TA, vasoconstricția periferica, extremitățile reci și cianotice, alături de alterarea statusului mental (efect al hipoperfuziei cerebrale) sunt semne de șoc, în cazul acesta cardiogen.
Pacientul avea o linie venoasă periferica pe care i se administra,în jet, ser fiziologic 500 ml, la care era adăugată o fiola de Amiodarona. Frecvența cardiacă a scăzut până la 252/min și pentru scurt timp, așa cum se observă pe Ekg, se instalează câteva complexe QRS în aparență normale, care pot semnifica "bătăi de captură"(elemente care confirmă diagnosticul de tahicardie ventriculara). Starea pacientului se menține în continuare critică.
Am considerat ca trebuie sa-l stabilizam înaintea transportului și am întrerupt perfuzia, pentru a-i administra antiaritmice intr-un mod mai controlat, pe injectomat (2 fiole de Amiodarona în 50 ml ser glucozat).
După administrarea a jumătate din cantitatea din seringa frecvența cardiacă a scăzut, instalindu-se un ritm sinusal, cu o frecventa de129/min. Măsurarea tensiunii arteriale a arătat o valoare de 86/60 mmHg.
Surpriza a fost apariția, pe monitor, a unui aspect qs în D2, D3 și aVF și V1.
În derivatiile D1,V2-V6 apare subdenivelare ST și unda R înaltă în V2, V3. Aceste modificări sunt specifice infarctului miocardic infero-posterior.
S-a realizat dublă antiagregare plachetara cu Aspirină și Clopidogrel și terapia durerii cu Metamizol.
La predare, pacientul avea o TA = 116/72 mmHg, o frecvență cardiaca de 110-120/min și o stare generală vizibil îmbunătățită.
