Cum recunoaștem stopul respirator?
Stopul cardio-respirator este definit ca oprirea respirației și circulației spontane.
Oprirea simultana ( în aceeași secunda) a respiratiei și circulației este extrem de rara și apare în cazul distrugerii bruște și masive a întregului organism (accidente aviatice, explozii etc).
De cele mai multe ori, una dintre funcții se oprește prima, iar secundar cealaltă.
Exista oprirea primar respiratorie (cordul se oprește secundar) și oprirea primar cardiaca ( respirația se oprește secundar).
OPRIREA PRIMAR RESPIRATORIE
Este important sa facem diferențierea intre cele doua forme de oprire cardio-respiratorie deoarece in cazul opririi primar respiratorii, șansele de resuscitare sint mai mari.
Din momentul în care respirația se oprește, inima continua sa trimită oxigen către țesuturi un interval de citeva secunde-minute.
În aceasta perioada, în care activitatea cardiaca persistă, pulsul arterial este prezent și verificarea sa se face la nivelul arterei carotide, localizată lateral de cartilajul tiroid sau "mărul lui Adam", anterior de mușchiul sterno-cleido-mastoidian.
Palparea se va face doar pentru o carotida, pe rind. Nu se va face palparea simultana a ambelor carotide!
Pentru verificarea pulsului la acest nivel, se exercita o presiune ușoară spre medie, timp de citeva secunde, folosind 3 degete ( arătătorul, degetul mijlociu și inelarul).
Palparea pulsului la carotida trebuie însoțită de observarea eventualelor pulsații. Unii recomanda, în cazul opririi cardio-respiratorii și ascultatia carotidelor, care poate fi realizata cu un stetoscop.
În cazul opririi primar respiratorii exista un "interval de gratie", scurt, în care activitatea cardio-circulatorie este încă prezentă.
Ne aflam în situația în care respirația este absenta, iar activitatea cordului (pulsul central) este încă prezent, adică oprirea primar respiratorie.
Masurile care trebuie luate, de urgență, sint:
- evaluarea respirației: Privește - Ascultă - Simte (PAS). Absența miscarilor cutiei toracice, a zgomotului respirator și a fluxului de aer de la nivelul nasului și gurii victimei sint semne de oprire a respiratiei.
- eliberarea căilor respiratorii, prin hiperextensia capului și ridicarea mandibulei (masura care "pune" în ax căile respiratorii).
Se recomanda doar în cazul în care nu presupunem existenta de leziuni ale coloanei cervicale.
În cazul în care suspicionam leziuni ale coloanei, manevra recomandată este subluxatia mandibulei.
- înlăturarea eventualilor corpi străini vizibili din cavitatea bucală și căile respiratorii superioare. Nu trebuie să insistăm în înlăturarea acestora, existând pericolul de a-i "impinge" în profunzime.
- aplicarea unei batiste sau a pocket-mask și insuflarea de aer în plămânii victimei.
- în cazul în care nu avem la îndemână un pocket-mask, salvatorul penseaza cu 2 degete nasul victimei în timp ce insufla aer în căile respiratorii ale acesteia.
Frecvența insuflatiilor trebuie sa fie de 10-12/min.
Reapariția respirației este anunțată de mișcările cutiei toracice, de ameliorarea colorației tegumentelor și de recăpătarea stării de conștientă.
Întârzierea aplicării masurilor de ventilație, duce la instalarea stopului cardio-respirator (oprirea respirației și a circulatiei).
Cauzele opririi primar respiratorii sint:
1. Obstrucția cailor aeriene prin corpi străini
2. Inhalarea de fum sau substanțe toxice
3. Inecul
4. Intoxicația medicamentoasa
5. Epiglotita
6. Electrocutia
7. Infarctul.miocardic acut
8. Traumatisme
9. Coma de orice origine
10. Anemiile grave
Uneori bolnavul poate prezenta o respirație agonica (gasping): mișcări toracice superficiale, rare, neregulate, însoțite de mișcări de extensie a gâtului.
Aceasta formă de respirație ( gasping) este echivalentul opririi respiratorii. Imediat după apariția sa, urmează apneea și apoi oprirea cardiacă.
Și în acest caz se aplica aceleași masuri ca mai sus: hiperextensia capului și ridicarea mandibulei și ventilație gură la gură, gura la nas, sau , ideal, prin pocket-mask. Aceste manevre fac parte din SVB (Suportul vital de bază).
În cadrul SVA ( Suportul vital avansat), ventilația se realizează utilizind una dintre următoarele metode:
- ventilație pe masca si balon
- intubatie oro-traheala
- sonda i-gel
- combitubul
- masca laringiana, etc.
