"Floxed" sau toxicitatea fluorochinolonelor
"Floxed" și "floxies" sunt doi termeni relativ noi, utilizați în literatura de specialitate și pe forumurile medicale pentru a descrie efectele toxice ale fluorochinolonelor, respectiv persoanele care au avut sau au de suferit în urma administrării de medicamente aparținând acestei grupe.
Tavanic (Levofloxacina), Avelox (Moxifloxacina), Nolicin (Norfloxacina) sau Ciprinol (Ciprofloxacina) sunt antibiotice care se regăsesc mult prea des pe rețetele pacienților.
Cei care le recomandă nu cunosc sau ignoră efectele toxice ale acestora și le considera benefice într-o serie de afecțiuni renale, respiratorii sau din sfera ORL.
Inițial riscurile administrării au fost considerate mici, dar reacțiile toxice uneori invalidante, apărute în urma tratamentului, au determinat comunitatea medicală să analizeze, mai atent, oportunitatea tratamentului cu această clasă de medicamente.
Quinolonele sunt considerate foarte periculoase, în cazul administrării:
- pacienților cu vârsta < 18 ani sau celor >60 ani;
- gravidelor sau femeilor care alăptează;
- pacienților care sunt în tratament cu corticosteroizi sau antiinflamatoare nesteroidiene;
- în cazul în care coexista afectare hepatică, renală, tiroidiana, psihiatrica;
- diabeticilor sau hipertensivilor;
- pacienților care au transplant de cord, plămâni, rinichi, etc.
- pacienților cu miastenia gravis.
Încă din 2015, FDA (Food and Drug Advisory Committee) recomanda limitarea administrării de quinolone în infecțiile de gravitate mică sau medie ( sinuzite și bronșite acute, infecții urinare necomplicate), considerând că, în aceste cazuri, riscurile sunt mult mai mari decât beneficiile.
În 2016, aceeași autoritate recomanda utilizarea fluorochinolonelor doar în cazul în care nu există altă opțiune terapeutică.
FDA revine, cu un nou comunicat, în 2017, în care se recomandă administrarea fluorochinolonelor, doar ca tratament de rezervă (în pneumoniile bacteriene grave și antrax), considerându-le cele mai periculoase antibiotice de pe piață.
Efectele toxice ale fluorochinolonelor sunt declanșate de:
1. apariția stresului oxidativ;
2. legarea unor metale: magneziu, calciu, zinc, cupru, mangan, fier, seleniu;
3. afectarea mitocondriei;
4. afectarea ADN - ului celular;
5. traversarea barierei hemato-encefalice de către fluor;
6. afectarea sintezei și a structurii colagenului.
Efectele adverse comune sunt:
- greața;
-vărsăturile;
- diareea;
- durerile abdominale;
- reacțiile alergice;
- sensibilitate la radiațiile ultraviolete.
Următoarele efecte toxice apar cu o frecvență mai mică:
- durere, inflamație, tumefiere și ruptură de tendoane;
- neuropatie periferică (durere, parestezii, slăbiciune musculară);
- afectarea metabolismului glucidic (hipoglicemie);
- dezlipire de retină (flash-uri luminoase, pete negre, scăderea acuității vizuale);
- anevrism de aortă, disecție de aortă;
- prelungirea intervalului QT și apariția tulburărilor de ritm;
- tulburări ale sistemului nervos central (insomnie, nervozitate, convulsii);
- manifestări psihiatrice (confuzie, halucinații, gânduri suicidare);
- rezistență la antibiotice;
- infecții intestinale cu Clostridium dificile.
Efectele adverse pot să dispară imediat după încetarea administrării sau pot să persiste săptămâni, luni sau ani, afectând atât calitatea vieții, cât și durata ei.
Tratamentul vizează refacerea mitocondriilor și a energiei celulare, a nivelului de minerale din organism și combaterea radicalilor liberi.
Se recurge la ozonoterapie, terapia cu celule stem, administrarea de suplimente nutritive și glutation.
