Pacing-ul transcutanat extern
Este o metodă sigură de tratare a bradicardiilor; se folosește un defibrilator-monitor, care are inclusă și opțiunea pacing.
Indicațiile pacing-ului sunt:
- pacienți cu bradicardie, stabili hemodinamic (scop profilactic)
- bradicardii simptomatice, cu semne de instabilitate hemodinamica, apărute în cadrul blocurilor atrio-ventriculare sau a bradicardiilor sinusale
- în cazul bradicardiilor în care medicația administrata i.v. nu a avut efect
În timpul pacing-ului pacientul poate resimți durere, motiv pentru care acesta va fi informat și i se vor administra analgetice și sedative.
Durerea produsă pacientului este direct proporțională cu intensitatea curentului administrat și invers proporțională cu suprafața electrozilor aplicați.
Energia administrată prin pacing transcutanat este de 50-100 mA, durerea resimțită de către pacient fiind data de contracția mușchilor scheletici și nu de către curentul electric.
Reducerea intensității durerii se poate realiza, respectând următoarele măsuri:
1. Folosirea intensității minime necesare pentru a realiza captura electrică.
2. Analgezie cu opiacee i.v., asociată cu sedative de scurtă durată, de tipul Midazolamului.
3. Plasarea corectă a electrodului anterior: parasternal drept
TEHNICA pacing-ului:
1. Informarea pacientului
2. Aplicarea electrozilor:
- poziția a antero-posterioara: un electrod la apex, celalalt posterior, sub vârful omoplatului stâng.
- poziția antero-laterala: un electrod parasternal drept, sub claviculă, al doilea la apex.
Electrodul apical va avea axul lung orientat cranio-caudal și nu va acoperi sânul, măsuri care au ca scop micșorarea impedanței toracice.
3. Stabilirea modului de operare:
- sincronizat ("demand") : aparatul descarcă impuls electric numai atunci când nu sesizează prezența complexului QRS. Este de elecție pentru pacing.
- nesincronizat: stimulii electrici sunt furnizați indiferent de activitatea cardiacă, de aceea poate induce aritmii.
4. Setarea parametrilor pentru pacing:
- frecvența cardiacă se setează la 80/min pentru majoritatea pacienților
- intensitatea curentului se crește treptat, cu câte 10 mA, până se obține captură electrică.
La pacienții inconștienți se începe cu o intensitate mare pentru a obține rapid captura, apoi aceasta se descrește până la acea valoare la care se menține captura.
Pe EKG captura electrică apare ca un complex QRS lărgit, urmat de segment ST și unda T.
Pacing-ul va fi considerat eficient în momentul în care bătaia de captură va fi însoțită și de undă de puls palpabilă în periferie.
Complicațiile pacing-ului extern:
- aritmii, mai ales în cazul folosirii modului nesincronizat
- arsuri tegumentare în cazul utilizării pe o perioadă mai lungă de timp
- durere locală
- tuse și sughiț, ca urmare a stimulării diafragmului.
Pacing-ul este o tehnică sigură, fără apariția de leziuni miocardice (pe EKG sau enzimatice), după ce a fost aplicat maxim 60 minute.
Electrozii de pacing, aplicați pe torace, permit efectuarea manevrelor RCP, fără să existe risc de electrocutare și permit și defibrilarea (în cazul aparatelor de pacing cu defibrilator încorporat).
Indicațiile pacing-ului sunt:
- pacienți cu bradicardie, stabili hemodinamic (scop profilactic)
- bradicardii simptomatice, cu semne de instabilitate hemodinamica, apărute în cadrul blocurilor atrio-ventriculare sau a bradicardiilor sinusale
- în cazul bradicardiilor în care medicația administrata i.v. nu a avut efect
În timpul pacing-ului pacientul poate resimți durere, motiv pentru care acesta va fi informat și i se vor administra analgetice și sedative.
Durerea produsă pacientului este direct proporțională cu intensitatea curentului administrat și invers proporțională cu suprafața electrozilor aplicați.
Energia administrată prin pacing transcutanat este de 50-100 mA, durerea resimțită de către pacient fiind data de contracția mușchilor scheletici și nu de către curentul electric.
Reducerea intensității durerii se poate realiza, respectând următoarele măsuri:
1. Folosirea intensității minime necesare pentru a realiza captura electrică.
2. Analgezie cu opiacee i.v., asociată cu sedative de scurtă durată, de tipul Midazolamului.
3. Plasarea corectă a electrodului anterior: parasternal drept
TEHNICA pacing-ului:
1. Informarea pacientului
2. Aplicarea electrozilor:
- poziția a antero-posterioara: un electrod la apex, celalalt posterior, sub vârful omoplatului stâng.
- poziția antero-laterala: un electrod parasternal drept, sub claviculă, al doilea la apex.
Electrodul apical va avea axul lung orientat cranio-caudal și nu va acoperi sânul, măsuri care au ca scop micșorarea impedanței toracice.
3. Stabilirea modului de operare:
- sincronizat ("demand") : aparatul descarcă impuls electric numai atunci când nu sesizează prezența complexului QRS. Este de elecție pentru pacing.
- nesincronizat: stimulii electrici sunt furnizați indiferent de activitatea cardiacă, de aceea poate induce aritmii.
4. Setarea parametrilor pentru pacing:
- frecvența cardiacă se setează la 80/min pentru majoritatea pacienților
- intensitatea curentului se crește treptat, cu câte 10 mA, până se obține captură electrică.
La pacienții inconștienți se începe cu o intensitate mare pentru a obține rapid captura, apoi aceasta se descrește până la acea valoare la care se menține captura.
Pe EKG captura electrică apare ca un complex QRS lărgit, urmat de segment ST și unda T.
Pacing-ul va fi considerat eficient în momentul în care bătaia de captură va fi însoțită și de undă de puls palpabilă în periferie.
Complicațiile pacing-ului extern:
- aritmii, mai ales în cazul folosirii modului nesincronizat
- arsuri tegumentare în cazul utilizării pe o perioadă mai lungă de timp
- durere locală
- tuse și sughiț, ca urmare a stimulării diafragmului.
Pacing-ul este o tehnică sigură, fără apariția de leziuni miocardice (pe EKG sau enzimatice), după ce a fost aplicat maxim 60 minute.
Electrozii de pacing, aplicați pe torace, permit efectuarea manevrelor RCP, fără să existe risc de electrocutare și permit și defibrilarea (în cazul aparatelor de pacing cu defibrilator încorporat).
