Fenomenul Lazarus sau autoresuscitarea
Nu, nu vă bucurați! Nu am "scăpat" de ventilație, intubație și de compresiile toracice...
Pacienții nu se resuscitează singuri, ci trebuie "ajutați".
O definiție scurtă a fenomenului Lazarus ar fi: reîntoarcerea la circulația spontană, după oprirea manevrelor de resuscitare.
Numele a fost inspirat de către evenimentul biblic în care Lazăr (în ebraică se traduce prin"Dumnezeu ajută") este înviat, de către Iisus Hristos, în cea de-a patra zi de la moartea sa.
Prima raportare a fost făcută în anul 1982, iar de atunci un număr de 38 de cazuri de "fenomen Lazarus" au fost publicate în literatura medicală, în special în revistele de Anestezie și Terapie Intensivă.
Din cele 38 de cazuri, 13 au avut ca și cauză a opririi cardio-respiratorii, infarctul miocardic acut, 8 bolile respiratorii obstructive, iar restul de 17: anevrism de aortă abdominală rupt, hemoragie digestivă superioară și inferioară, boală renală cronică de rinichi cu hiperpotasemie, traumă, sepsis, intoxicație cu Digoxin, supradoza de opiacee și cocaină.
Datele din revistele de specialitate arată că durata medie a resuscitării a fost de 27 minute, iar când RCP a fost întreruptă, 23 dintre cei 38 de pacienți erau în asistola, 12 în activitate electrică fără puls, 1 în fibrilație ventriculară și în cazul a 2 pacienți, nu este precizat ritmul.
În ceea ce privește prognosticul, 17 pacienți dintre cei 38 (45%) au avut recuperare neurologică bună după autoresuscitare, iar dintre cei 17 , 14 au fost externați fără sechele neurologice, 3 decedând la scurt timp, cu sepsis sau embolie pulmonară.
Alți 17 pacienți dintre cei 38, au rămas cu sechele neurologice și au decedat la scurt timp. Pentru diferența de 4 pacienți nu există date privind evoluția.
Fenomenul Lazarus a apărut în 82% din cazuri, la < 10 minute după încetarea resuscitării, media fiind de 7-8 minute.
De ce unii morți, nu sunt morți încă?
Pentru că moartea este un proces în care structura și funcțiile diferitelor organe se deteriorează progresiv, nu unul, ci mai multe mecanisme fiind implicate.
Absența respirației și pulsului, semnele clasice de stop cardio-respirator, par să nu mai fie suficiente.
Care sunt teoriile care ar putea explica fenomenul Lazarus?
1. Acțiunea tardivă a medicamentelor administrate în timpul resuscitării
Este posibil ca un medicament administrat pe o venă periferică să nu ajungă în circulația centrală, din cauza hiperventilației din cursul resuscitării.
Aceasta este dată de administrarea de volume prea mari de aer sau/și de o frecvență respiratorie ridicată.
Hiperventilația determină creșterea presiunii intratoracice, cu scăderea întoarcerii venoase și hipotensiune arterială.
2. Hiperventilația
Ventilația manuală rapidă, fără a lăsa suficient timp pentru expir, duce la o acumulare a aerului în plămâni, fenomen care duce la auto PEEP. Consecințele sunt aceleași enumerate la punctul 1.
Deși teoria auto PEEP-ului este plauzibilă, ea nu poate explica toate cazurile de autoresuscitare.
3. Hiperpotasemia
Literatura de specialitate a înregistrat câteva cazuri de autoresuscitare, în prezența hiperpotasemiei.
Unul dintre ele este a unui pacient cu vârsta de 68 ani, care prezenta hiperpotasemie și care a intrat în stop cardio-respirator.
Administrarea medicației impusă de protocol și 100 de minute de resuscitare nu au dus la nici un rezultat. În schimb, a răspuns imediat la dializa, utilizată ca ultimă încercare de salvare.
Paradoxal, pacientul a supraviețuit fără sechele neurologice.
Deși există cazuri de hiperpotasemie care au dus la stop cardio-respirator și care au răspuns la dializă, nu se poate spune că, hiperpotasemia reprezintă o certitudine pentru revenirea la circulația spontană.
4. Asistola și Activitatea electrică fără puls, tranzitorii
Fibrilația ventriculară, pentru care s-au administrat mai multe șocuri, poate fi urmată de ritmuri tranzitorii (asistola sau activitate electrică fără puls).
În unele cazuri, la scurt timp după acestea, se restabilește un ritm perfuzabil. Supraviețuirea este rară, doar 0-3% dintre pacienți sunt externați în viață.
5. Ischemia miocardică
Ischemia miocardică este urmată de disfuncție, fiind necesare câteva ore pentru reluarea parțială a funcțiilor.
Din cei 38 de pacienți care au fost înregistrați cu fenomenul Lazarus, 13 au fost diagnosticați cu infarct miocardic acut, ceea ce ar putea susține teoria ischemiei miocardice tranzitorii.
"AHA Guidelines for CPR, Part 3: Ethics", stabilește condițiile în care se poate opri resuscitarea:
- epuizarea salvatorilor
- semne de moarte ireversibilă: prezența lividităților și a rigidității
- 30-60 minute de asistolie refractară la resuscitare. Resuscitarea se poate continua, peste această limită, în cazul copiilor, tinerilor, hipotermicilor sau a celor înecați.
- apar semne de restabilire a circulației spontane: respirație, puls, tensiune arterială detectabilă
Autotesuscitarea poate avea consecințe profesionale și legale.
Echipa medicală poate fi acuzată că nu a făcut resuscitarea corect sau că nu a făcut-o suficient timp, dar și pentru faptul că pacientul a supraviețuit cu sechele neurologice.
De aceea, trebuie înregistrate toate evenimentele din cursul resuscitării. Întreruperea acesteia va fi documentată foarte riguros.
Unii autori recomandă măsurarea end-tidal CO2, pe tot parcursul resuscitării. Valori mai mari de 10-15 indică un prognostic favorabil.
Este indicată monitorizarea pacientului declarat decedat, pentru încă 10-15 minute, deoarece poate apărea fenomenul de autotesuscitare.
Fenomenul Lazarus este rar întâlnit, recunoscut și raportat, dar acest lucru nu înseamnă că trebuie ignorat.
Bibliografie:
1. "The Lazarus Phenomenon Revisited" - anesthesiology.pubs.asahq.org
2. " The Lazarus Phenomenon Explained: Why, sometimes, the Deceased are not dead, yet?" - www.smithsonianmag.com
3. "The Lazarus Phenomenon" - www.ncbi.nlm.nih.gov
