Hipotermia
💨Reprezintă scăderea temperaturii centrale a corpului sub 35 gr.C.
💨Măsurarea temperaturii se face, de obicei, intrarectal.
Este necesară utilizarea unui termometru cu valori scăzute de citire a temperaturii, care se găsește la un monitor de funcții vitale.
💨Hipotermia se clasifică în :
1. Ușoară: 32-35 gr.C (ușor de tratat)
2. Medie: 30-32 gr.C (riscul morții creste rapid după ce temperatura scade sub 32 gr. C)
3. Severă: <30gr.C (amenințătoare de viață). Pacientul poate părea mort, este foarte rece, rigid, nu respiră, nu are puls, pupilele sunt fixe.
💨Efectele fiziopatologice ale hipotermiei :
- Aparatul cardio-vascular: scade forța de contracție și frecvența cardiacă, apar hipovolemie și tulburări de ritm și conducere.
- Aparatul respirator: inițial tahipnee, apoi scăderea frecvenței respiratorii și a volumului respirator.
- SNC: epuizare, amețeală, confuzie, letargie, comă.
- Renal: scăderea debitului urinar, rabdomioliza, necroză tubulară și insuficiență renală acută
- CICD
- Tulburări acido-bazice: acidoza sau alcaloză metabolică.
- Degerături ale extremităților
💨Resuscitarea în cazul pacienților hipotermiei este prelungită și poate dura mai mult de 60 minute. Pentru hipotermic este valabilă sintagma: "Pacientul nu este mort până când nu este cald și mort".
💨Nu se începe resuscitarea la un pacient hipotermic în cazul în care corpul este atât de înghețat încât resuscitarea este imposibilă sau există leziuni vitale evidente.
💨Hipotermia are un efect de protecție cerebrală, ceea ce face ca la o temperatură de 18 gr.C corpul să suporte, fără leziuni importante, un timp de 10 ori mai lung de absență a circulației, față de 37 gr.C.
💨Particularitățile resuscitarii la pacientul hipotermic:
1. Toate gesturile terapeutice vor fi făcute cu mare atenție, fără brutalitate, pentru a nu declanșa o tulburare de ritm de tipul FiV.
2. Evaluarea respirației se face urmărind cu atenție ridicarea toracelui care este mult mai rigid în cazul hipotermicilor.
3. Ventilația se face cu O2 umidificat și încălzit la 40-46 gr.C.
4. IOT se realizează cu mare atenție
5. Defibrilarea este indicată doar dacă temperatura centrală>30 gr.C.
În hipotermia severă țesutul cardiac este rezistent la defibrilare și medicație antiaritmică.
Utilizarea agenților antiaritmici înainte de încălzire, poate determina fenomenul de acumulare și declanșarea efectelor toxice.
6. În timpul resuscitării se monitorizează temperatura rectală sau timpanica.
7. Se administrează fluide calde, la 38-40 gr.C, prin abord venos periferic.
La hipotermici nu este indicat acordul venos central în timpul resuscitării.
8. Hipotermicul va fi mobilizat cu grijă, existând riscul apariției aritmiilor.
9. Bradicardia este cea mai frecventă aritmie întâlnită la hipotermici. Alte tulburări de ritm sunt: FiA și FiV.
Toate tipurile de aritmii se ameliorează spontan, în timpul încălziii.
10. Încălzirea internă se face cu soluții i. v. calde, iar cea externă prin scoaterea pacientului din mediul rece, îndepărtarea hainelor reci și umede, acoperirea cu folie izotermă și folosirea unei paturi electrice sau aeroterme cu aer cald.
În mod ideal, încălzirea pacientului hipotermic se face cu 1 gr./oră.
Temperatura corpului se pierde mai repede în apă decât în aer.
